Decretul 410 – izgonirea din Rai
Povestea documentarului este simplă. Poate prea simplă. 1959.
Mai bine de zece ani trecuseră de la instalarea regimului comunist în România. În acest răstimp, bisericile resimţiseră din plin atitudinea puterii. Liderii spirituali fuseseră acuzaţi de colaborare cu Garda de Fier şi persecutaţi. Biserica Ortodoxă a fost de nenumărate ori zguduită. Pe scaunul patriarhal se dorea un om al regimului. O seamă de mănăstiri fuseseră ameninţate cu închiderea. Spre sfârşitul anului, guvernul ateu de la Bucureşti ia atitudine legislativă şi votează un decret special.
Decretul 410. Prin litera sa erau excluşi din mănăstiri toţi călugării mai tineri de 55 de ani şi toate maicile de până în 50. Decretul a fost aplicat cu severitate, sub controlul Securităţii, cu ajutorul Miliţiei şi sub stricta supraveghere a Departamentului Cultelor. Până în primăvara anului 1960, au fost dezbrăcaţi de rasa călugărească peste 4.000 de monahi şi monahii. I-au urmat alti 6.000, în întreaga ţară.
Proiectul a fost aplicat în mod sistematic. Au fost excluşi pe viaţă din monahism mai întâi stareţii şi duhovnicii care aveau o activitate duhovnicească mai intensă, iar mai apoi, din toate mănăstirile din ţară, întregul tineret. Primirea de noi tineri era interzisă şi supravegheată atent de Securitate. Persecuţiile dintre anii 1959 şi 1964 au fost cea mai dificilă perioadă prin care a trecut monahismul românesc în secolul XX.
Documentarul radio realizat de Dan Daia „Decretul 410 – izgonirea din Rai” reia, pe parcursul a şapte episoade radiofonice, tot atâtea „felii de viaţă”. Complementar acestuia, Lucian Muntean transpune poveştile pe hârtie fotografică. Proiectul va dispune, de asemenea, de un site personal de promovare.
