Ultima sărbătoare de Ignat înainte de integrarea în UE 2006-12-20
Text Florentina Stoian -  Adevarul 

În condiţiile în care autorităţile sanitar-veterinare au confirmat existenţa pestei porcine în aproape jumătate din ţară, multe dintre târguri au fost închise, iar galantarele magazinelor atârnă sub greutatea preţurilor, fiecare caută să-şi rostuiască, cum poate mai ieftin, carnea, cârnaţii, toba şi caltaboşul pentru masa de Crăciun.
Ca s-ajungi la Răleşti, sat priponit pe-un deal din judeţul Giurgiu, îţi trebuie răbdare. Multă. Şi-o maşină care să suporte trauma pe care i-o provoacă drumul. De la Vieru la Gogoşari, de pildă, zici că străbaţi un câmp de luptă. Gropi, gropane, adevărate urme de obuze. Trezit de la 5, bucureşteanul nu-şi face însă griji. Şi-a arvunit din timp grăsunul şi trebuie să ajungă la ţintă. Mai ales că e ultimul an când se poate bucura de spectacol, în toată splendoarea lui: cor de guiţături, alergătură prin curte şi coteţ, scrâşnet de cuţite pregătite pentru eveniment...
Nici nu s-a trezit bine satul cu case cârpăcite şi bătrâne, că vreo patru maşini cu număr de Bucureşti se postează, ţanţoşe, pe uliţa mamaii Maria Băbănău. Bătrâna nu mai creşte porci de câţiva ani, că nu mai poate, dar copiii şi nepoţii au avut grijă să-şi găsească grăsuni pe la vecini: doi mai mici, de vreo 70 kg, de la dădica Florina şi nea Leonida, doi mai măricei de la Petre Dogaru şi o purcea uriaşă de la nea Vasile Bratoi. În total, rubedeniile venite de la Bucureşti au plătit vreo 25 de milioane, ca să aibă ce pune pe masa de Crăciun.
Dilemă: cine taie porcii?
Pe la 9.00, situaţia e critică pentru o parte a familiei. Doi din cei cinci grăsuni arvuniţi sunt încă vii. N-are cine să-i înjunghie. Nea Leonida îi vinde, dar nu vrea să aibă vreun amestec în moartea lor. Cu mâinile şi încălţările pline de sânge, după ce "şi-a rezolvat" grăsunii lui, unchiu' Gigioacă pune capăt situaţiei tensionate. Cu greutate însă. Dacă unul dintre purcei se lasă repede, femela, mai tânără şi mai "vânoasă", se luptă pentru viaţa ei. Guiţături lungi şi sfâşietoare taie satul, de la un cap la altul, şi se-adaugă ţipetelor de grăsun ce se ridică-n aer din fiecare curte. "Lasă, mamă, că ăsta e rostul porcului. Aşa l-a lăsat Dumnezeu", conchide, împăcată, dădica Florina şi-aduce iute o găleată de apă şi nişte cârpe, ca să se spele pe mâini ucigaşul de ocazie. Morţi de-a binelea, porcii înjunghiaţi sunt transportaţi, până în faţa porţii, cu căruţa sau cu maşina, după cum se descurcă fiecare. "Masacrul" s-a încheiat, începe pârlirea. Cu arzătorul şi cu butelia. Pârlitul cu paie nu mai are de mult susţinători, deşi bătrânii recunosc că paiele fac şoriciul mai gustos.
Porcii se pârlesc pe ritmuri de manea
Începe agitaţia: "Hai mai repede, că în ritmu' ăsta nu mai terminăm până diseară!", "Dă, frate, şi mie o măturică, nu vezi ce praf are ăsta pe el?", "Adu un lighean cu apă fiartă, că îngheaţă butelia!", "Mă, da' tu nu auzi să te duci la tanti Marioara şi să-i ceri cheia franceză?!". În gălăgia generală, mamaia Maria e uşor nedumerită. Stă, numără şi parcă nu-i vine-a crede. "Doamne, pupa-ţi-aş tălpile, ce de lume aicea, maică! Ce-i aicea? Măcelărie?", murmură, ca pentru sine, bătrâna, lângă porcii trântiţi pe uliţa desfundată. Din maşină urlă o manea: "De la prima ta privireeeee, m-am îndrăgostit de tineee!". Când se pun în funcţiune şi arzătoarele, harababura e maximă. Nimeni nu se mai înţelege cu nimeni, dar toată lumea vorbeşte: "Are ăsta un şorici, cât foaia de ţigare", "Pentru naşu' mare, să trăiască!", "Care eşti cu cuţitele aicea?", "Lu' ginerică, casă de piatră, să trăiască!", "Ce staţi aci şi vă uitaţi? Aţi pus apă la fiert?". Miroase a încins. De poftă, până se face şoriciul, se mănâncă sandvişuri cu salam. După risipa de gaz de butelie, urmează risipa de apă. "Mă, da' botu' nu i-l speli? Spală-l şi pe dinţi, frate, că nu se poate altfel!". Răzuiţi la zece mâini, porcii sclipesc mai ceva ca nişte farfurii spălate cu Axion. În jur de 12, spectacolul e pe sfârşite. Se spală maţele, se fac împărţelile, bucăţile de porc sunt puse-n saci de plastic, iar sacii, în portbagaje, se mai trage câte-o halcă de şorici, aşa, pe fugă, ca să-ţi ajungă pân' la anul. Când ritualul va avea loc, în lipsa guiţatului. Soarele străluceşte puternic, în ton cu melodia care se-aude acum din boxe: "In the summertime, when the weather is fine..."

Datini şi obiceiuri de Ignat
Pentru ortodocşi, ziua de 20 decembrie, Ignatul, este cea care deschide suita Sărbătorilor de iarnă şi coincide cu solstiţiul de iarnă. Tăiatul porcului de Ignat se face în ţară conform tradiţiilor. În unele localităţi din judeţele Argeş, Olt, Ialomiţa, Călăraşi, Braşov se practică ritualul stropirii porcului cu agheasmă înainte de tăierea acestuia. În Moldova şi Transilvania, porcul este stropit cu agheasmă de preot şi pregătit după un ritual pentru a apăra acea gospodărie de boli şi pagubă. Tăierea porcului se face în ziua Ignatului la ora când răsare soarele şi la acest ritual nu trebuie să asiste femeile şi copiii, iar pomana porcului începe odată cu asfinţitul soarelui. Pentru femei este o zi nelucrătoare, mai ales nu se toarce în această zi, în caz contrar gospodina respectivă va avea parte de momente tragice în viaţa sa. (Liliana Ivan)