Sub povara paielor galbene si grele, Doina, iapa familiei Pascalau, se zbuciuma si-si trage, indaratnica, haturile din mana lui Marin. Asa o chinuie in fiecare an stapana-su. Sa care fanul de colo, de pe deal, pana-n apropierea casei. Si ca ea, toti caii din Rogojel, asezare de la poalele muntilor Vladeasa. Si pana la urma, nu de asta a dat Dumnezeu calul? Sa te ajute la nevoie? 
  

In fiecare toamna, la Rogojel, dealurile de pe langa sat se umplu de farcituri. Ce sunt acelea “farcituri”? Pai, tocmai monstrii aceia din paie, intepati la mijloc cu un par, din care vor fi hranite animalele satului, in timpul iernii. In septembrie, satul e plin de zgomote. Pe fiecare deal, in fiecare vale, vezi o caruta incarcata si-un cal ori o pereche de boi ce trag la jug. Nu-i chip sa te impotrivesti, animal fiind. Ca asta-i mersul lucrurilor, asta-i traditia. Fanul se-aduce mai aproape de casa, cu caruta, iar omul il asaza, cum stie el mai bine, intr-o farcitura din aceea, semeata si-ndesata.

Lang-o farcitura, badea Iosif trage cu nesat dintr-o Tigara. Si-a terminat treaba si e multumit. Ce daca si-a aprins si el un foc? Are el grija s-o stinga asa cum trebuie. Mai incolo, stapana farciturii, baba Mariuta zambeste într-un dinte. O vezi asa, indoita si sprijinita intr-un bat, dar babuta de 75 de ani doar ce s-a coborat din mijlocul movilei galbene. A indesat toata ziulica paiele cu furcoiul. Si a pus la treaba chiar si pe magarusul cu ochi blajini. La Rogojel, in muntii Apuseni, lumea e vesela. Munceste impacata, fara sa-si puna intrebari. Asa fac satenii de cand se stiu. Asa au prins. Asa au invatat de la ai lor. Asa fac anul asta si-or face intocmai si la anul.