Acest proiect s-a finalizat prin doua expozitii, prima in martie 2005 expozitia de grup “ Tunisia” la Centrul Cultural Francez Cluj si a doua in septembrie 2005 expozitia de grup “ Tunisia” la Casa Pogor si Galeria Cupola , Iasi. O parte din imagini au fost publicate in Traveller Magazine (UK) in 2004.
Tunisa - un amalgam de culori şi parfumuri
text: Ana Surdu
"O călatorie este o lecţie de viaţă. Descoperă România turistică" zice un slogan al unei campanii lansate de Autoritatea Naţională pentru Turism. Dacă e aşa, atunci o călătorie în Tunsia poate reprezenta o lecţie de viaţă şi de dezvoltare a turismului pentru autorităţile responsabile din România. Tunisienii au învăţat să exploateze turistic până şi praful. E adevărat că au praf din belşug, o bună parte din suprafaţa ţării fiind acoperită de deşertul Sahara, dar nici noi nu ducem lipsă de el, mai ales pe drumurile capitalei. Pe de altă parte, e drept că prin praful lor te poţi plimba cu cămila, ceea ce, pe la noi, nu prea poţi să o faci, pentru că nu prea ai loc de celelalte animale aflate în trafic. Lasând comparaţiile la o parte, trebuie spus că Tunisia e o destinaţie perfectă pentru cei care vor să descopere o ţară exotică şi sigură. În plus nu e nici o destinaţie scumpă. Preţul unui sejur variază între 250 şi 600 de euro. Şi face toţi banii. Pe lângă preţul sejurului (care cuprinde cel puţin demipensiune), o persoană poate trăi, o săptămână, cu 100 de euro.
Fie că vrei să ajungi acolo pentru a descoperi deşertul, să leneveşti pe nisipul alb de la ţărmul Mediteranei sau să descoperi o cultură deosebită, cea mai nordică ţară a Africii e o destinaţie obligatorie. Faţă de alte locuri scăldate de apa Mediteranei, Tunisia te impresionează prin atmosfera degajată, lejeră. Practic, dacă ai grijă că odată ce ai ajuns pe aeroport sau la recepţia hotelului să schimbi euro sau dolarii în dinari tunisieni (un euro este echivalentul a 1,77 dinari, iar cursul este acelaşi la toate casele de schimb) şi să nu uiţi pe tot parcursul voiajului să laşi bacşiş, ţi-ai asigurat o vacanţă fără bătai de cap. Nu-ţi rămâne decât să te hotărăşti exact ce vrei să vezi. Pentru că oferta este foarte bogată.
Cea mai populară activitate e vizitarea deşertului Sahara, pentru care ar trebui să acordaţi cel puţin două zile, mai ales din cauză că drumul până în deşert din orice staţiune de pe litoral se face în cel puţin patru ore cu maşina. Aici puteţi să vă plimbaţi cu cămila, să vă închiriaţi un turban, să vizitaţi locuinţele berbere, primii locuitori ai acestor locuri, sau să vă luaţi o sănătoasă porţie de adrenalină plimbându-vă cu jeepul prin deşert. Cinefilii pot merge să vadă şi Matmata, locul unde au fost filmate «Pacientul englez» şi prima parte din «Războiul stelelor».
Dacă vreţi să vă întoarceţi în locuri mai populate puteţi să vă retrageţi în capitala ţării, Tunis. Fie că vă plimbaţi ore în şir pe străduţele lăturalnice, labirintice, mărginite de pereţii simpli, continui ai caselor, fie că vizitaţi palatul Bardo, cel mai mare muzeu de mozaicuri din lume sau că vă luaţi o lecţie de istorie printre ruinele Cartaginei o să aveţi parte de o experienţă de neuitat.
Pe de altă parte, dacă vi se face dor de casă, mergeţi în Hammamet ("porumbel", în arabă) locul unde, un român, arhitectul George Sebastian, construieşte in 1927 prima casă de vacanţă pe litoralul tunisian, o frumoasă vilă în stil maur, unde şi-a invitat apoi prietenii, care, la rândul lor, au construit ulterior alte case de vacanţă. Românul este considerat un iniţiator al turismului tunisian, care s-a formulat ca industrie mai târziu, 1960-1970, când au fost construite cele mai multe hoteluri, păstrând şi azi arhitectura de atunci. Tunisia cumpără locuinţa lui Sebastian şi o transformă în centru cultural, care găzduieşte festivalul de muzică şi teatru din luna iulie. In 1960 ea i-a fost gazda lui W. Churchill. Hammamet este cunoscută pentru plajele nisipoase, terenuri de golf, utilizate mai ales iarna, fortificaţia Medina, sec. XV-lea.
Plajele Tunisiei reprezintă de altfel principala atracţie pentru românii care aleg ţara africană. Nisipul plajelor, alb şi fin şi lipsa aglomeraţiei te fac să te întrebi cum de ai stat departe până acum de aceste minunăţii şi să te gândeşti când poţi să te întoprci aici. Una dintre cele mai cunoscute statiuni pe litoralul Mediteranei e Sousse. O aşezare exotică, unde poţi rătăci ore-n şir dintr-o strãduţã în alta, încercând să-ţi explici geometria ciudatã pe care o formeazã cablurile şi frânghiile dezordonate ce leagă casele, până ce descoperi Bazarul din Medina, care te trezeşte la realitate. Bazarul are o culoare unică, dată de comercianţi, de modul în care se tocmesc, de dinari tunisieni, de strigătele vânzătorilor, sacii de mirodenii, ceramica agăţată pe pereţi, sau de covoarele întinse peste tot.
În Sousse se găseşte şi portul El-Kantaoui, cunoscut drept cel mai mare port de iahturi din Marea Mediterană. Portul e şi el un obiectiv turistic mai ales datorită pescarilor. Dacă vii de dimineaţă, prinzi piaţa peştelui proaspăt, de-abia prins de pescari. Altfel, poţi să-i vezi pregătindu-şi plasele şi ambarcaţiunile.
Un alt loc care merită văzut e Sidi Bou Said (sidi înseamnă sfânt). Satul este dispus pe o colină care domină Golful Tunis şi este cunoscut ca o zonă rezidenţială pentru personalitaţile de seamă tunisiene. Anual, locuitorii trebuie să-şi varuiască locuinţele in alb, iar lemnăriile in albastru. Atmosfera este detaşată, îmbietoare, mirosul de cafea te ia din stradă şi te aşează direct la masă pentru a savura una.
În fine, o călătorie în Tunisia nu trebuie să ocolească vizitarea unora dintre cele mai importante locaţii arheologice ale istoriei mondiale. Cea mai cunoscută este amfiteatrul construit de romani la El Jem. Aici se dădeau luptele între gladiatori, dar era şi locul de jertfă al primilor creştini care erau aruncaţi la fiare. Amfiteatrul a fost construit în anul 230 după Christos şi în tribune puteau lua loc circa 30.000 de oameni.
Şi nu cumva să uitaţi de mâncarea tunisiană. Orice veţi servi în oraş la restaurante este ieftin, gustos şi foarte condimentat, un prânz ajungând la maxim 8 dinari de persoană. Nu rataţi tradiţionalul bric (o clătită umplută cu ou, legume şi carne tocată), „drobul dajin" (multe ouă şi cartofi), sau „şorba" (o cremă mai groasă făcută din paste făinoase).
