text Valentin Popescu

www.adevarul.ro

România, căruţa cu coviltir este singura lor avere.
Din martie până în octombrie, izlazul Ialomiţei de lângă comuna Fierbinţi se însufleţeşte. Într-o singură noapte răsar vreo 30 de corturi, iar peste 200 de ţigani îşi stabilesc aici, de ani de zile, "cartierul general". De-a lungul verii, căruţele pleacă în patru zări, în căutare de fier vechi.

"Dă-mi şi mie bani de-o ţuică"
Cu mustăţile îngălbenite de tutun, trei bărbaţi se chinuie să pună împreună câţiva pari. Bat câteva cuie la un capăt, leagă cu sfoară la un alt capăt, după care încearcă să ridice întreaga structură. Stă în picioare. Apar şi câteva femei, în fuste de toate culorile, puse una peste alta, şi se apucă să înfăşoare totul într-o prelată roasă de vânt şi de ploaie. Nu se spetesc prea tare. 10 minute le sunt de ajuns pentru ca, pe marginea drumului mocirlos care leagă Mişuneşti de Fierbinţi, să apară o nouă "casă". Îşi termină treaba şi se aşază să se odihnească."Dă-mi şi mie bani de-o ţuică", aşa-i întâmpină pe trecători ţigăncile care nu au nimic de făcut, pentru că azi a fost ziua altor familii să plece după bani.

"Nu avem niciun bine-venit în familie"
Nimeni în şatră nu vorbeşte fără acordul bulibaşei. După 60 de ani de viaţă, Mihai Gheorghe Ploieşteanu îşi permite să nu facă nimic. Ca un monarh, el a moştenit conducerea grupului. Doar dă ordine şi stabileşte cine poate să spună ceva. În cortul aşezat în mijlocul taberei, bulibaşa Ploieşteanu stă înfofolit în plapumă, cu lenjerie roşie, nou-nouţă. Cortul, cât o mică garsonieră, are de toate: încălzire centrală, de la ceaunul aşezat chiar în mijlocul locuinţei, şi bucătărie la intrare, unde pe o tablă stau aruncaţi trei peşti care încă mai mişcă. Lipseşte doar WC-ul, dar ce nevoie este de el când izlazul este atât de mare. De după patul improvizat răsare, din când în când, o raţă cu boboci. Noroiul, de la atâta ploaie, a ajuns până la marginea patului. "Ne plimbăm din loc în loc, şi-ncolo, şi-ncolo, că nu mai avem poziţii p-aicea. Ne-a fărâmat casele, prin '60. Aşa suntem d-atunci, amărâţi şi pe drumuri", se vaită bulibaşa. Ceilalţi, strânşi în jurul bulibaşei, îl aprobă. Sărăcia pentru ţiganii din Fierbinţi se măsoară, parcă, în paharele de ţuică băute. "Nu mai avem bani să bem o ţuică. Nimeni n-a zis
Dă-i şi lui un şomaj, un loc de casă, să aibă şi el un bine-venit în familie. Stăm pe malul gârlei", îşi mai plânge bilibaşa amărăciunea.

Uniunea Europeană nu e la Buzău
Printre caii care pasc pe izlaz stau aruncate zeci de carcase ruginite de frigidere şi caroserii de maşină. Banii strânşi, nu mulţi, sunt puşi împreună "pentru o pâine". Uniunea Europeană este pentru ei un concept abstract, de care au mai auzit de pe la primar. "Dacă intrăm în Europa, o să fie mai bine sau mai rău?", se întreabă unul dintre ţigani. Până să fie europeni, romii la Fierbinţi nici măcar români nu prea sunt, pentru că doar câţiva au acte. De plecat în străinătate nici nu se pune vorba. Sunt prea săraci ca să mai spere că le-ar putea fi vreodată mai bine. Cel mai departe au ajuns până aproape de Buzău. Din când în când, copiii mai ajung şi pe la şcoală. "Copiii merge la şcoală, ca să mai învaţă şi ei ceva, ca să fie timpuri mai bune", spune un alt ţigan.

Localnicii, nemulţumiţi
O singură întrebare pusă autorităţilor locale sau celor care stau în satele lângă care ţiganii şi-au ridicat corturile scoate la iveală nemulţumirea. "Noaptea sar gardurile şi fură. Într-o seară, după ce se întunecase, mai aveam de treabă prin curte şi am auzit nişte zgomote. Când m-am dus să văd ce e, i-am văzut că furaseră bicicleta. Am alergat după ei şi au lăsat-o în mijlocul străzii. Noi am vrea să plece de aici", ne-a spus un sătean din Mişuneşti. ţiganii din şatră spun, în schimb, că se înţeleg bine cu oamenii de prin zonă. "Lumea ne primeşte, că ne cunoaşte dacă am fost p-aicea stabiliţi. N-avem probleme cu oamenii. Când mă cheamă, mă duc la Poliţie, la Sfatul Popolar şi fac ordine", se laudă bulibaşa. Viceprimarul din Fierbinţi, Petre Radu, spune că le-a cerut ţiganilor să plece de pe izlaz şi chiar le-a pus la dispoziţie trei hectare de teren, unde să se stabilească. "Iarna pleacă la Săruleşti şi rămân acolo, dar vara se întorc pe izlaz. Acum trebuie să plătească 3 milioane de lei că stau pe izlaz. Până acum n-au dat nici un ban", spune viceprimarul.

Strategia pentru romi a rămas pe hârtie
De pe izlazul din Ialomiţa şi din birourile Agenţiei Naţionale pentru Romi, de la Bucureşti, lucrurile se văd total diferit. Cei care luptă pentru protecţia drepturilor romilor critică politicile guvernului. "Strategia guvernului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor a rămas mai mult un vis frumos, pentru că nu au fost alocaţi bani. Dacă ministerele ar fi vrut să ceară, ar fi apărut bani europeni", ne-a declarat Delia Grigore, preşedintele Asociaţiei şATRA/A.S.T.R.A. – "Amare Rromentza". Ea mai spune că, dacă romilor li s-ar oferi ocazia pentru recalificare, mai mult de jumătate o vor face. Pentru cei care vor să-şi continue sitlul de viaţă seminomad, statul ar trebui să reglementeze strict acest lucru. "În Franţa, în Germania există legi speciale pentru nomazi. Au dreptul să facă sate de campare de la două la şase săptămâni, iar autorităţile locale trebuie să asigure conectarea la reţeaua de energie electrică şi la apă potabilă", ne-a declarat Costel Bercuş, preşedintele asociaţiei Romani CRISS.

O treime din romi sunt analfabeţi
Conform unui studiu realizat de Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii "Romii în România 2002", 18 la sută din copiii romi, cu vârste cuprinse între 7 şi 16 ani, nu au fost niciodată la şcoală, iar 12 la sută au ieşit din sistem înainte de finalizarea învăţământului obligatoriu. Mai mult de o treime din romi (38,6%) sunt analfabeţi. În acele şcoli în care sunt preponderent elevi romi, rata repetenţiei atinge valoarea de 11,3 la sută, fiind aproape de trei ori mai ridicată decât în cazul întregului sistem de învăţământ.

Sărăcia, principala problemă
Circa 60 la sută din totalul comunităţilor de romi sunt sărace. ţiganii care trăiesc în aceste comunităţi au o educaţie scăzută şi o rată mică de migraţie în străinătate. Principalele probleme ale romilor sunt lipsa locurilor de muncă şi a surselor de venit. Problemele legate de locuire şi de sănătate au drept cauză şi segregarea rezidenţială.

(Sursa: Studiul "Comunităţile de Romi din România, O hartă a sărăciei comunitare")

Mai 2006