Drumul dintre Covasna şi Comandău străbate una dintre cele mai mari zone forestiere din Carpaţii Orientali. După o zi cu ploi abundente, ceaţa pluteşte peste un pâlc de brazi, rămaşi într-o arie defrişată, lângă care se întrevăd câţiva stupi de albine.
Din adăpostul improvizat se ridică un fir de fum, care se contopeşte cu ceaţa. În uşa barăcii se iveşte un bărbat care răstoarnă pe masa udată de ploaie, mămăliga dintr-un ceaun. Molnar Janos (43 ani) este apicultor şi trăieşte aici, pe timpul verii. "Prefer să fac o miere din flori de zmeură şi mure şi să o vând la turişti, care străbat această zonă. Chiar dacă iese mai puţină, am satisfacţia că e de calitate; eu nu o înmulţesc cu zahăr, precum fac alţii… Faptul că aici ţin stupii prezintă încredere pentru client."

Rămân uimit când Janos scoate (paradoxal) două furculiţe de unică folosinţă şi ne serveşte cu miere, după care ne îmbie să degustăm o pălică îndulcită cu miere. Surprins de generozitatea acestui om, nu pot să nu mă gândesc că beau poate din mica rezervă de alcool, atât de preţioasă în nopţile reci din aceşti munţi.Între timp se apropie tăcut un băiat. Se numeşte Berszany Joszef, are 12 ani şi e pastor la o stână din apropiere. De caţiva ani este slugă la un cioban şi are în grijă o turmă de 500 de oi, o sarcină mult prea grea pentru un copil. Cu privirea tristă, rezemat într-un băţ, priveşte cum Janos verifică starea albinelor din stupi. Datorită frigului şi ploii nu au mai ieşit de câteva zile.

Cumpărăm un borcan cu miere şi ne luăm rămas bun de la aceşti oameni, care se pregătesc şi ei să intre în UE.
Într-un fel mi s-a părut nedrept ca noi să urcăm într-un SUV Rexton Drive Test, în timp ce apicultorul si tânărul pastor se pregăteau să petreacă încă o noapte în pustietate.

P.S. Am pornit mai departe în timp ce Louis Armstrong cânta "Wondeful World"…

Iulie 2006