Poluarea solului cu metale grele la Rosia Montana* a fost tema mea a lucrarii de licenta, la absolvirea Facultatii de Geologie (UBB Cluj) in 2001. Indrumator stiintific dr. Ferenk Forray

Studiul a constat in recoltarea de probe de sol de pe terenuri cultivate, instalate pe vechi halde de steril din perimetrul localiatii Rosia Montana. Ulterior am determinat, prin metode de potentiometrie, aciditatea solului (ph) si concentratiile de metale grele (cupru, plumb, zinc).

In perimetrul studiat, concentraţia de cupru prezintă valori peste limita maximă admisă (100-190 mg/l, media 133mg/l) în cea mai mare parte a sa. Valoarea maximă: 974 mg/l.
Pe alocuri se constată o depăşire de peste 32 de ori a concentraţiei normale de Cu şi de peste 7 ori a nivelului maxim admis de toxicitate.

CONCLUZII*

1. pH-ul
pH-ul solului din perimetrul studiat este predominant acid
• extrem de acid (pH <3,5), în zona haldelor şi a efluenţilor
• slab acid şi neutru (pH = 5,9-7,2), în areale cu culturi
2. Eh-ul
• mediu reducător (valori Eh negative), în locurile cu efluenţi şi zone înmlăştinite
• mediu oxidant (valori Eh pozitive, ridicate), în zona haldelor de steril
3. Conductivitatea electrică
• valori ridicate în zona vechilor halde şi a principalilor efluenţi
4. Concentraţia sărurilor dizolvate în soluţie
• concentraţii ridicate în arealul haldelor de steril (afectate de alunecări)
5. Concentraţia de Cu
• In perimetrul studiat, concentraţia de Cu prezintă valori peste limita maximă admisă (100-190 mg/l, media 133mg/l) în cea mai mare parte a sa.
• Valoarea maximă: 974 mg/l
• Pe alocuri se constată o depăşire de peste 32 de ori a concentraţiei normale de Cu şi de peste 7 ori a nivelului maxim admis de toxicitate.
• In solurile poluate, conţinutul ridicat de Cu şi de compuşi ai acestuia are un efect toxic asupra organismelor: 
La plante: - întârzierea în vegetaţie şi nanism
La om: - tulburări digestive şi nervoase
            - paralizie şi stop cardiac sau respirator

Incepand din cele mai vechi timpuri, din epoca pre-romana, zona Rosia Montana a facut obiectul cercetarilor si exploatarilor miniere, avand in vedere prezenta metalelor pretioase in zona, in special al aurului. 

Dupa nationalizare, exploatarea a fost facuta de Intreprinderea de exploatare miniera Rosia Montana, care a functionat pana in iunie 2006, cand s-a desfiintat din ratiuni economice. In prezent Rosia Montana Gold Corporation doreste sa deschida in zona o exploatare. Proiectul insa a starnit discutii si proteste, in special din partea organizatiilor ecologiste, din cauza utilizariii cianurii la procesul de prelucrare a minereului aurifer.

Cadrul geologic

 In cadrul Muntilor Apuseni, regimul tectonic din Tertiarul mediu a fost la originea formarii unor bazine intr-amontane, orientate NV-SE. Dintre acestea face parte si Bazinul Roasia Montana.

 Partea de sud a Muntilor Apuseni este reprezentata prin Transilvanide (I.Balintoni, 1997). Ele constau dintr-un fundament cristalin, roci magmatice formate in urma a doua evenimente magamtice principale in Mezozoic (ofiolite, plus granitoide si banatite), un flis Cretacic, urmat de roci sedimentare tertiare si de un magmatism neogen. Magamtismul neogen (depozite vulcanice si piroclastice) este bine dezvoltat in partea de sud a Muntilor Apuseni, in lungul bazinelor tertiare (Brad, Sacaramb, Zlatna, Stanija, Rosia Montana, Bucium, Baia de Aries si Zarand) si in lungul vaii Muresului. Magmatismul tertiar a generat “sisteme porfirice cu cupru” si depozite epitermale cu metale pretioase, concentrate in Muntii Metaliferi (patrulaterul aurifer).

 Cadrul geologic la Rosia Montana

 Sectorul Rosia Montana face parte din unitatea de Bucium, care face parte din Transilvanidele de varsta laramica (BALINTONI, 1997). Fundamentul cristalin face parte din panza de Baia de Aries (din sistemul panzelor de Biharia) si nu afloreaza in zona Rosia Montana, dar fragmente de roci cristaline au fost intalnite in alcatuirea breciilor.

Fundamentul este acoperit de un flis Cretacic superior, de roci sedimentare apartinand Neogenului si de roci vulcanice Neogene (dacite si andezite).

 Bazinul Rosia Montana a fost afectat de trei faze vulcanice (Ianovici et al., 1976). Prima faza coresupnde unei explozii riolitice (Badenian inferior si mediu). Aceste produse au fost distruse de evenimentele ulterioare, dar fragmente de riolite alterate se pot recunoaste in formatiunile vulcanogen-sedimentare (Cioflica et al. 1973). A doua faza, o faza dacitica (Badenian superior) este foarte importanta, deoarece de ea se leaga mineralizatile epitermale cu metale pretioase din masivele Cetate si Carnic. Ultima faza a fost andezitica (Pannonian) cu importante depozite de piroclastite, dar fara interes economic).

Istoricul exploatarii zacamantului de aur de la Rosia Montana
Activitatea miniera in zona poate fi legata de inceputurile vietii sociale in aceste locuri, cu toate ca nu exista dovezi documentare. In imprejurimile localitatii Rosia Montana nu au fost identificate urme de locuire din epoca pietrei.

Incepand din cele mai vechi timpuri, din epoca pre-romana, zona Rosia Montana a facut obiectul cercetarilor si exploatarilor miniere, avand in vedere prezenta metalelor pretioase in zona, in special al aurului.

Dacii au dezvoltat exploatarea aurului, ajungand la o mare maiestrie in prelucrarea lui. Obiectele de aur lucrate de daci constituie dovada preocuparii lor.
Descoperirile arheologice si cunoasterea conditiilor de zacamant au aratat ca in timpul romanilor, extractia aurului se facea in cea mai mare parte prin exploatarea filoanelor. Exploatari la zi s-au facut in acea perioada la Rosia Montana, unde se gasesc urme ale unei activitati miniere intense (dl. Cetate “La Gauri”, Vaidoaia etc.). De asemenea, numeroase si mai bine dezvoltate au fost lucrarile subterane, urme ale acestora gasindu-se in dealurile Cetate, Carnic, Orlea.
Ca o dovada certa a acestor lucrari, sunt obiectele, uneletele de lucru, inscriptiile, tablitele cerate si alte obiecte gasite in mine. Multe dintre galerii s-au pastrat si conservat foarte bine. La Rosia Montana exista incadrul Muzeului mineritului o serie de galerii romane, pastrate aproape intacte. Toate aceste descoperiri fac dovada unei tehnici foarte avansate pentru acea prioada, care au permis extinderea lucrarilor mult in adancime.

Lucrarile executate inca de pe vremea romanilor constau in spalarea nisipurilor aurifere si sparea de lucrari miniere in zonele intens mineralizate. Urmele vechilor lucrari se observa in masivle Carnic, Cetate, Orlea si Tarina. Pentru saplarea aurului a fost create lacuri de acumulare numite tauri (Taul Tarina, Brazi, Mare, etc.)
Dovada existentei unor exploatari de aur in antichitate apare pentru prima data in “Istoriile” lui Herodot, unde se mentioneaza ca agatirsii, populatie traca din valea “Maris” (Mures) erau mari producatori de aur. Dacii, urmasii agatirsilor au dezvolat exploatarea aurului. Obiectele de aur lucrate de daci se pare ca au circulat ajungand pana in Scandinavia. Tezaurul important acumulat de daci a devenit prada de razboi pentru armatele romane. Sub ocupatia romana (106-273 e.n.) mineritul a fost modernizat prin introducerea de noi tehnologii miniere si de prelucrare a minereului, inclusiv cu specialisti adusi din imperiu. Peste tot, in bazinul minier unde sunt prezente mineralizatiile aurifere, se intalnesc lucrari miniere.
Din perioada romana, in decursul timpului au fost descoperite numeroase vestigii ce atesta o activiatate complexa privind organizarea administrativa, asezarea, comunicatiile si sitemul de aparare, forta de munca, viata sociala, exploatarea si valorificarea aurului, etc.

In epoca romana, exploatarea aurului din nisipurile aluvionare a cunoscut o mare amploare. Mai tarziu, in timpul romanilor, extractia aurului se facea in cea mai mare parte prin exploatarea filoanelor. Exploatari la zi s-au facut in acea perioada si la Roasia Montana (Alburnus Maior), precum si la Bucium, dealurile Frasin si Corabia, unde au fost gasite urme ale unei activitati miniere intense. Urme ale unor lucari miniere in subteran au fost descoperite in masivele Carnic, Cetate, Orlea. Varsta lucarilor miniere este indicata de uneletele de lucru, tablitele cerate, inscriptiile si alte obiecte ce au fost gasite in aceste mine si in imprejurimi. In zona au fost descoperite peste 40 de tablite romane (intre 1786 si 1855) din care astazi mai exista 25. Din aceste table s-a cunoscut si prima denumire a localitatii Roasia Montana si anume Alburnus Maior (Abrud=Alburnus Minor) – tablita cerata nr….Majoritatea uneletelor si obiectelor gasite se gasesc in muzeele  din Rosia Montana, AlbaIulia, Deva, Viena, Budapesta.

Multe din lucrarile miniere s-au conservat foarte bine, astfel ca au putut fi reconstituite procesele de extragere al aurului. Dintre acestea, “Galeriile romane” se pastreaza inca in cadrul Muzeului Mineritului din Rosia Montana
Din datele pastrate in acea vreme si din urmele lucrarilor care s-au pastrat, se poate deduce ca in perioada romana, activitatea miniera a avut o intensitate maxima (sec. I-II) , nivelul de productie fiind de 4000-5000 kg pe an.

Dupa retragerea romanilor din Dacia, la mijlocul secolului III, aceste teritorii au fost invadate de goti, huni si avari. Mineritul organizat dispare datorita deselor razboaie ce au avut loc in acest timp.
Incepand cu secolul XI-lea, regii unguri dau o mare atentia mineritului. In 1035, minele sunt trecute sub dispozitia regelui, iar mineriii devin robii coroanei. Regii, neputand administra aceste mine, le cedeaza adeptilor lor sau bisericii romano-catolice din Alba-Iulia.

In 1271 se daruieste episcopatului din Alba Iulia teritoriul Abrudului si Zlatnei cu mai multe comune invecinate. In 1453 a inceput organizarea juridica a lucrarilor miniere din districtul Abrud-Rosia Montanaprin regulamente de baza, care mai tarziu au fost completate siaprobate de maria Tereza in 1773.
In timpul reformei religioase, unitarienii persecutati s-au asezat ca lucratori minieri la Roasia Montana, infiintand in 1658 proprietatea lor. In tot acest timp, mineritul era efectuat exclusiv de catre particulari pana la mijlocul secolului al XVIII-lea, statul supraveghiind lucrarile si intocmind programe de lucru.
Pentru a ajuta proprietarii, statul deschide in anul 1746 galeria Verchseul de Sus, in anul 1769 galeria Verchesul de Jos si in anul 1776 galetia din Dealul Igre. Datorita extinderii amri a lucrarilor miniere,exploatarea nu se desfasura in conditii optime. Pentru a rezolva aceasta problema, era necesara creerea unui orizont inferior. Saparea acestuia incepe in anul 1783, noua galeria purtand denumirea de “galeria principala Sfanta Cruce din Orlea”. Saparea galeriei a continuat pana in anul 1792 cand avea o lungime de cca 1340m, intalnind 107 filoane foarte bogate in aur. In 1796, datorta exploatarii, galeria a devenit indisponibila pana in anul 1803 cand statul finanteaza redeschiderea galeriei si ajunge pana la 1800m.
In anul 1826 minele din masuvul Carnic au fost inundate de ape subterane. Ina nul 1845 se hotareste reluarea lucrarilor la galeria principala si infiintarea unei asociatii miniere cu capital preponderent de stat. In 1846 s-a intocmit proiectul pentru continuarea saparii galeriei “Sfanta Cruce din Orlea” pana la lungimea de 3000m si saparea de ramificatii catre galeriile Orlea, Carnicel, Carpen si Cetate.

In anul 1852 sunt instalate primele steampuri cu diferite mese de concentrare, respectiv prima instalatie cu sageti de fier la Rosia Montana. Odata cu acestea s-a inceput construirea caii ferate de caosta la nivelul galeriei de baza pana la un plan inclinat.
Intre anii 1851-1866, lucrarile de deschidere s-au executat cu intensitate mai mare in jurul masivelor Cetate, Afinis, Gauri, Carpen, Rosata, etc.
Exploatarea aurului a continuat si in prima parte a secolului XX, extragandu-se cantitati insemnate de aur. Exemplare de aur nativ au fost grupate intr-o colectie care a facut senzatie la Expozitia mondiala de la Paris din anul 1900.
Industria miniera cunoaste o mare dezvoltare, datorita unor tehnici noi legate de introducerea masinii cu abur si energiei electrice. Industria miniera, fiin o sursa importanta de castig a atras numerosi investitori straini.

La 11 iunie 1948, toate minele care se aflau in proprietate particulara, impreuna cu exploatarile de stat trec sub conducerea Directiei regionale Brad, din Directia Generala a Ministerului Minelor si Petrolului. Pana in prezent, toate lucrarile miniere sunt executate de catre Exploatarea Miniera Rosia Montana, care isi desfasoara activitatea sub tutela a diferite foruri si ministere.